Turnul Dunări Viena

Fiind în Viena cu ceva probleme într-o după-amiază am hotarît să vedem Parcul Dunării sau ”Donaupark” și bineînțeles Turnul Dunări sau ”Donauturm”.
În apropierea hotelului Hotel Geblergasse unde eram cazați se găsea stația de metrou Alser Strasse linia U6, am mers cu U6 pînă la stația Westbanhnhof aici am schimbat linia și am luat metroul pe linia U3 spre Simmering dar la statia Stephansplatz am mai schimbat odată metroul pe linia U1 spre Leopoldau dar ca să coborîm la Parcul Dunarii avem două alternative putem coborî la stația Kaisermuhlen-Vienna International Centre sau la stația Alte Donau.
Se poate ajunge cu autobuzul dar este mai complicat și mai greoi, metroul functioneaza perfect exact cau un ceas elvețian.
Odată coborît din metrou am fost impresionat de imensele clădiri de la Natiunile Unite zona se mai numeste si ONU-City, este unul din cele patru birouri care sunt în lume ale ONU. Sediul a fost dat în folosință la 1 ianuarie 1980.
Acest centru se poate vizita dar acum la intrarea vizitatorilor era un grup de manifestanti care tot agitau ceva steaguri(ceva musulmani) pe acolo și nu am îndrăznit să trecem pe acolo.
Am tranzitat zona Națiunilor Unite pentru a ajunge în Parcul Dunări.
Clădirile de aici sunt o aglomerare de otel și sticlă, iar aici în aceste cladiri se gestionează anumite situatii de criză din lume.
La iesirea din acest centru se află cel putin trei blocuri cu locuințe de serviciu, ale personalului detașat acolo și a personalului auxiliar.
Acolo bicicleta este un mijloc de deplasare foarte popular și ăn același timp iubită de vienezi, aceștia au o pasiune pentru miscare ieșită din comun, de acestă pasiune te îndragostești iremediabil chiar dupa două zile de stat în Viena. La intrările acelor blocuri biciclete erau aranjate ordonat precum armele în rastel.
Ajunsi in Parcul Dunării am fost placut surprinși de curățenia, liniștea și siguranța care domnea acolo. De parcă crede-ai că ești singur în acel parc.
Pe lîngă busturile etalate pe aleile îngrijite, băncuțele arajante impecabil care erau la tot pasul curate și fără componente lipsă , gazonul bine ingrijit, copaci coafați ca pentru o sarbatoare(sau prezentare de modă), imensitatea parcului te îmbia să îl parcurgi la pas domol.
În apropirea Turnului Dunări erau doua echipe de fotbal care se jucau pe gazonul din parc, iar cîțiva metri depărtare un grup de karateka își etalau kimonourile albe.
Ce nu am observat aici în acest parc și nici în Parcul Prater nu există indicatoare cu “Nu călcați iarba” dar sigur nici un vienez nu arunca hîrtie pe jos sau vreun muc de țigară să îl stingă în iarba sau pe jos(oare cum pot fi ei așa de ordonați și alții nu).
Parcul are aproximativ o suprafaţă de 800.000 de metri pătrați, el a fost amenajat în 1964, străluceste prin aranjamentele florale deosebite, fîntînile arteziene și mini trenuletul Donaupark-Bahn, care oferă o călătorie romantică dus-întors prin parc.
Parcul nu numai că este uşor accesibil cu orice mijloc de transport doriți sau cu mașina personală, inclusiv cu popularele biciclete puteți veni, existînd piste speciale pentru ele. Facilităţile de divertisment, nu trebuie subestimate, iar dacă esti dornic de artă vei avea plăcerea să descoperi opere de artă, cum ar fi busturile lui Simon Bolivar şi Salvador Allende.
În Donaupark se ridică de strajă și Donauturn(Turnul Dunări) acesta are o înălțime de circa 250 m dar platforma panoramică de unde poate vedea panorama Vienei este situată la 150 m. El turnul dispune de 2 lifturi care sunt deservite de doi strajnici liftieri.
Liftul te lasă la platforma panoramică de aici se urcă pe scări la restaurant. Acesta stă pe platforma care se rotește, interesant este că pe marginea de sus a ferestrelor în timp ce platforma se rotește sunt indicatoare cu nume de strazi și ști în ori ce moment în dreptul cărei străzi te afli.
Aici se poate servi preparate traditionale din carne dar și produse de cofetarie, preturile sunt și ele la înăltime bineinteles.
Pe platforma panoramica se găsesc binocluri care functionează cu fise(cred ca 1 euro) cu ajutorul carora poti vedea Viena mai de aproape.
Urcare cu liftul costa 6 euro, la intrarea în turn pe lîngă magazinul cu suveniruri sunt doi fotografi care îți face fotografie iar în momentul cînd cobori din turn îți vinde fotografia cu circa 6 euro bucata, dar nu esti obligat să o cumperi.
De sus ai o priveliste încîntatoare pe care retina nu o să o uite curînd.
Pe lînga Turnul Dunări se afla și un cartier rezidențial de case unde vienezi se retrag la sfîrșit de săptămînă pentru o binevenită relaxare.
Aproape toate casele sunt dotate cu piscină și o mică grădină unde se poate sta la aer și poate la vreun grătar.
După ce am servit un schnitzel vienez(care nu a fost ceva extraordinar) și ceva de băut, totul cam la 25 euro am avut bucuria să admir cum soarele își i-a rămas bun de la Dunăre și de la Viena dar cu promisiunea că mîine va reveni negresit.
Se vorbeste că dacă vrei să manînci la restaurantul din turn trebuie să faci rezervare dar eu am găsit masa fără probleme chiar erau mai multe mese libere.
Dar pentru orice eventualitate aici se poate face rezevari pe siteul lor
Vă las să adimirați fotografiile care vor completa cele scrise iar dacă poposiți în Viena nu ratați parcul și turnul.